Brahiterapia este o metodă folosită pentru a crește controlul local al afecțiunii prin mărirea dozei de radiație aplicată tumorii, înainte și după radioterapia externă. Cu toate acestea, poate fi utilizată și autonom, în scopuri curative, la pacienții a căror situație este potrivită pentru un astfel de tratament. În brahiterapie, sursele radioactive sunt plasate în tumoră și în țesuturile vizate prin metode unice, astfel încât doza este concentrată în jurul surselor, cu o scădere rapidă a intensității radiației în țesuturile sănătoase învecinate.

Ce este brahiterapia?

Spre deosebire de radioterapia externă, în care fasciculul de radiație traversează pielea și țesuturile sănătoase până la tumoră, brahiterapia este o formă de radioterapie internă: sursele radioactive (sub formă de “semințe” – mici implanturi, fire sau aplicatoare) sunt introduse direct în tumoră sau în imediata ei vecinătate. Această apropiere permite administrarea unor doze mari de radiație într-un volum foarte precis, cu o expunere semnificativ mai mică a organelor din jur.

Cum funcționează brahiterapia?

Sub îndrumare imagistică (ecografie, CT sau RMN), medicul poziționează cu precizie sursele radioactive sau aplicatoarele care le vor găzdui, direct în zona tumorală. În funcție de ritmul de administrare a dozei, brahiterapia poate fi:

• LDR (Low Dose Rate – doză mică): surse radioactive permanente, de dimensiuni foarte mici, care rămân în țesut și își epuizează treptat radioactivitatea în săptămâni sau luni.
• HDR (High Dose Rate – doză mare): o sursă radioactivă temporară este introdusă printr-un aplicator pentru câteva minute, în cadrul uneia sau mai multor ședințe, apoi este îndepărtată complet.

Tipuri de brahiterapie

În funcție de modul de plasare a sursei, brahiterapia se împarte în:

• Brahiterapie interstițială – sursele sunt introduse direct în țesutul tumoral, prin ace sau catetere subțiri (frecvent folosită în cancerul de prostată și de sân).
• Brahiterapie intracavitară – aplicatorul este poziționat într-o cavitate naturală a corpului, aflată în apropierea tumorii (de exemplu, în cancerul de col uterin sau uterin).
• Brahiterapie de contact (de suprafață) – sursa este aplicată direct pe suprafața pielii sau a unei mucoase, pentru leziuni superficiale.

Tehnicile de radioterapie ghidată imagistic (IGRT) și de planificare tridimensională sunt folosite și în brahiterapie, pentru a confirma poziția exactă a aplicatoarelor și a optimiza distribuția dozei înainte de fiecare ședință.

Avantajele brahiterapiei

• Doză de radiație concentrată exact în zona tumorală, cu protejarea țesuturilor sănătoase din jur.
• Durata tratamentului este, în multe cazuri, mai scurtă decât în radioterapia externă clasică.
• Poate fi combinată cu radioterapia externă pentru a crește doza totală livrată tumorii (“boost”).
• Risc redus de afectare a organelor învecinate, comparativ cu tehnicile externe.
• În cazul implanturilor permanente (LDR), pacientul nu necesită ședințe repetate.

Ce afecțiuni pot fi tratate cu brahiterapia?

Brahiterapia este utilizată frecvent în tratamentul:

• Cancerului de prostată
• Cancerului de col uterin și cancerului endometrial
• Cancerului de sân (ca alternativă sau completare la radioterapia externă)
• Cancerelor de piele și ale mucoaselor accesibile
• Unor tumori oculare (brahiterapie oculară)
• Unor cancere de cap și gât, în cazuri selectate

Brahiterapia pentru cancerul de prostată

Una dintre cele mai frecvente aplicații ale brahiterapiei este tratamentul cancerului de prostată în stadii incipiente sau intermediare. În varianta LDR, zeci de “semințe” radioactive foarte mici sunt implantate permanent în prostată, sub ghidaj ecografic, într-o singură procedură. În varianta HDR, sursa este introdusă temporar prin ace poziționate în prostată, în una sau mai multe ședințe, apoi îndepărtată. Ambele variante permit administrarea unei doze mari de radiație direct în glanda prostatică, reducând expunerea vezicii urinare și a rectului, structuri aflate în imediata vecinătate.

Efecte secundare ale brahiterapiei

Efectele secundare depind de zona tratată și de tipul de brahiterapie folosit. Cele mai frecvent raportate includ:

• Disconfort, iritație sau sensibilitate locală în zona în care au fost plasate sursele.
• În cazul brahiterapiei prostatice: simptome urinare temporare (usturime, frecvență crescută a micțiunilor).
• În cazul brahiterapiei pelvine/ginecologice: disconfort digestiv sau modificări temporare ale tranzitului intestinal.
• Oboseală ușoară în perioada imediat următoare procedurii.

Majoritatea acestor reacții sunt temporare și se ameliorează în zilele sau săptămânile ulterioare tratamentului. Echipa medicală va oferi recomandări personalizate în funcție de tipul de brahiterapie efectuat.

La ce vă puteți aștepta după tratamentul cu brahiterapie?

În cazul brahiterapiei HDR, procedura se desfășoară de obicei în regim ambulatoriu sau cu spitalizare de scurtă durată, iar pacientul se poate recupera relativ rapid. În cazul implanturilor permanente (LDR), sursele își continuă acțiunea în țesut timp de săptămâni sau luni, timp în care medicul poate recomanda anumite măsuri de precauție. În ambele cazuri, se stabilește un program de monitorizare ulterioară, prin analize și investigații imagistice, pentru a evalua răspunsul la tratament.

Care sunt limitările brahiterapiei?

Brahiterapia nu este potrivită pentru toate tipurile sau stadiile de cancer – este indicată în special pentru tumori localizate, de dimensiuni relativ mici sau moderate, ușor accesibile pentru plasarea surselor. În cazul tumorilor extinse sau al bolii metastatice, aceasta poate fi combinată cu alte metode de tratament (radioterapie externă, chirurgie, terapii sistemice) sau înlocuită cu o abordare diferită. Decizia privind eligibilitatea pentru brahiterapie se ia individual, în cadrul unei echipe medicale multidisciplinare, pe baza tipului, localizării și stadiului bolii.